„Cândva îmi ascundeam etnia. Sper ca generaţiile următoare să se debaraseze de stereotipuri”

Foto: Arhiva personală

Zilnic Olga Cebotari parcurge trei kilometri de acasă până la centrul de zi „Încredere” din localitatea sa, satul Drochia, raionul Drochia. Aflându-se în scaunul rulant, ea este nevoită să parcurgă această distanță pe marginea şoselei din sat, chiar dacă recunoaște că, de cele mai dese ori, nu se simte în siguranță.

La centrul de zi, Olga este aşteptată de 30 copii din sat, de diferite etnii şi diferite vârste unde ei învață lucruri noi și își petrec timpul liber.

„Vizitele copiilor romi din localitate în acest centru reprezintă încă o cale prin care ei se pot integra în societate, se pot împrieteni cu ceilalţi copii. Scopul principal al acestor activităţi este de a promova egalitatea, toleranţa şi nediscriminarea”, explică Olga.

Olga Cebotari provine dintr-o familie tradiţională romă. Familia ei este una numeroasă, șase frați și surori, dintre care trei sunt cu nevoi speciale şi se deplasează cu ajutorul scaunului rulant. Olga este cea mai mică dintre toţi. Până în clasa a șasea, ea a avut o copilărie fericită, era un copil sănătos şi visa să devină medic ca să-şi poată vindeca fraţii şi toţi oamenii care suferă. Soarta ei a luat o altă întorsătura când Olga la fel ca şi fraţii ei a fost diagnosticată cu distrofie musculară Sarco Mari.

Acest lucru, însă, nu a împiedicat-o să rămână la fel de ambițioasă și să creeze lucruri frumoase. Cu opt ani în urmă, susţinută de Ambasada Germaniei, ea a deschis centrul de zi „Încredere”.  Aici Olga și echipa ei ajută copiii să-şi facă temele și alte activități creative având la îndemână cărţi, jocuri de dezvoltare, și rechizite. 

„Sper ca generaţiile următoare să se debaraseze de stereotipurile existente atunci când văd o femeie romă, o persoană în scaun rulant, o persoană în vârstă sau oricare altă persoană ce poate fi expusă riscului de discriminare. Personal am trăit o experienţă negativă la acest capitol, a fost o perioadă când îmi ascundeam etnia, am simţit pe propria piele ce înseamnă să fii femeie romă cu nevoi speciale. În acele momente familia a fost cea care m-a susţinut şi m-a ajutat să înţeleg că, de fapt, personalitatea este elementul cheie care te ajută să creezi lucruri frumoase”, se destăinuie Olga.

Chiar dacă a fost și criticată uneori pentru ideile sale, Olga nu a renunțat. „Datorită prietenilor și mentorilor mei care m-au susţinut, eu nu am cedat şi acum consătenii îmi mulţumesc pentru ce am reușit să realizez”. 

Localnicii spun că în urma activităţilor organizate de Centru şi eforturilor depuse de Olga, frecvenţa copiilor romi în instituţiile preşcolare şi şcolare s-a mărit. Un alt beneficiu este că părinţii romi din localitate au început să conştientizeze că educaţia copiilor lor este instrumentul necesar pentru o viață mai bună.

Cu toate aceste reușite în spate, Olga se consideră o femeie fericită. „Mă simt o femeie împlinită deoarece pot contribui la dezvoltarea societăţii noastre prin activităţile din cadrul centrului de zi „Încredere”. Le spun mereu și copiilor, - urmați-vă visele fiindcă nimeni și nimic nu vă poate opri"

Acest articol este parte din campania „Zoralé jiuvlia” („femei puternice” în limba romani) care promovează istoriile de succes ale femeilor și fetelor rome, lansată de UN Women Moldova. Istoria a fost scrisă de jurnalista Elena Sîrbu. Puteți citi toate istoriile aici.