Expertul ONU în domeniu drepturilor omului, Thomas Hammarberg prezintă raportul său de follow - up privind implementarea drepturilor omului în regiunea Transnistreană pe data de 5 februarie 2019

Pe data de 4-5 februarie Expertul ONU a vizitat Republica Moldova pentru a prezenta raportul său de follow - up a raportul inițial din 2013.

Raportul actualizat se concentrează pe situația drepturilor omului in regiunea Transnistreană, având la bază cea mai recentă vizită a acestuia, care a avut loc între 28 mai și 1 iunie 2018.

Raportul se focusează doar pe chestiuni de drepturile omului iar  terminologia și/sau limbajul folosit nu poartă implicații de poziție politică.

 Limitele temporale nu au permis o analiză profundă a tuturor domeniilor abordate în cadrul raportului comprehensiv din 2013. Totuși, a fost posibil să obțin informații pentru a înțelege evoluțiile privind procedurile de implementare cum ar fi pașii întreprinși pentru promovarea culturii de drepturile omului, egalitatea de gen, drepturile persoanelor cu dizabilități, măsurile împotriva epidemiei de HIV și a tuberculozei. Chestiuni legate de drepturile persoanelor de etnie romă și a drepturilor altor grupuri minoritare, au fost de asemenea reflectate. 

Cu plăcere am observat o creștere a gradului de conștientizare a drepturilor omului în regiunea Transnistreană și că situația în general s-a îmbunătățit în unele domenii de la lansarea raportului din 2013. Unul dintre aceste aspecte pozitive este creșterea contribuției societății civile în promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și sporirea gradului de conștientizare a acestor drepturi. Există evoluții pozitive și la capitolul prevenirea și combaterea provocărilor ce țin de violența domestică, HIV și a tuberculozei.

Cu toate acestea, sunt necesare măsuri sistemice suplimentare pentru a aborda unele provocări nerezolvate și a asigura implementarea deplină a standardelor privind drepturile omului. În acest scop, este extrem de important să se dezvolte și să existe un plan cuprinzător de acțiune în domeniul drepturilor omului; să se consolideze mecanismele privind drepturile omului (inclusiv Oficiul Ombudsmanului) și mecanismele de depunere a plângerilor; să se creeze mecanisme sistemice de colectare a datelor dezagregate privind drepturile omului; să se promoveze conștientizarea drepturilor omului și educația în mediile relevante și să se colaboreze cu mass-media pentru a consolida cultura drepturilor omului. Crearea unei culturi a drepturilor omului presupune ca oamenii să fie conștienți de drepturile lor și de modul în care pot să se plângă atunci când simt că sunt acestea le sunt negate sau încălcate. Pentru aceasta, implicarea pozitivă și constructivă a societății civile are un rol cheie.

În regiunea transnistreană, au fost luate decizii conform cărora tratatele internaționale privind drepturile omului ar trebui respectate. Acest lucru presupune, printre altele, că cei care se ocupă de crearea legilor, implementare, urmărire penală, înfăptuiesc actul de justiție și reprezintă sistemul penitenciar acționează cu competență profesională și obiectivitate imparțială.

Reiterez recomandarea mea anterioară ca sistemul penitenciar să fie reformat profund. Ratele ridicate de arestare și detenție, precum și condițiile de detenție rămân un domeniu de îngrijorare. Ar fi important să se efectueze o revizuire priorităților și reformare a domeniilor arestării preventive, a pedepsei cu închisoarea și a condițiilor de detenție pentru a reduce semnificativ numărul persoanelor aflate în detenție.

Aș recomanda în acest context, că Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului să fie sprijinit în a revizui punerea în aplicare a recomandărilor din 2013 în aceste domenii și să ofere expertiza privind măsurile ulterioare. O posibilă cale de a oferi expertiză în acest domeniu ar fi facilitarea vizitei unui titular de mandat al procedurii speciale a ONU. Subliniez că factorii de decizie pe care i-am întâlnit în timpul vizitei mele din 2018 au reacționat pozitiv la această abordare.

Am fost martor la mai multe și mai puternice voci ale societății civile în timpul vizitei mele de follow- up din 2018. Un astfel de mediu a îmbunătățit în mod substanțial nivelul informațiilor și calitatea dialogului public în jurul problemelor curente de drepturile omului.

Totuși, o atenție pe măsură merită preocupările unor interlocutori ai societății civile privind interpretarea și efectele potențiale ale recentelor modificări legislative privind ONG-urile. Prevederile legislative ambigue privind activitățile politice ale ONG-urilor trebuie revizuite pentru a nu intimida gama largă de chestiuni abordate de activismul civic de drepturile omului. În acest context, ar fi extrem de important ca serviciile de securitate să înceteze practica "discuțiilor" de rutină cu ONG-urile active. Procedurile de finanțare a OSC trebuie îmbunătățite pentru a oferi posibilitatea unei cooperări mai ușoare cu partenerii internaționali de dezvoltare.

 În timpul vizitei mele de de folow- up din 2018, m-am axat, pe anumite domenii concrete pe care le-am considerat de importanță evidentă și referitor la care am crezut că a fost posibil de obținut rezultate pozitive fără amânări considerabile. Aceste probleme au vizat, în primul rând, egalitatea de gen și violența domestică, drepturile persoanelor cu dizabilități, sistemul de sănătate cu accent pe HIV și tuberculoză, drepturile romilor și drepturile altor minorități.

Femeile se confruntă cu inegalități în viața socială, economică și politică, iar violența în familie, aparent continuă să fie larg răspândită. Totuși, am observat o largă conștientizare a violenței domestice drept violare a drepturilor omului. Lansarea unui centru temporar de criză și un adăpost pentru victimele violenței domestice, precum și construcția permanentă a unei facilități permanente dau speranță pentru progresul continuu în prevenirea și combaterea violenței domestice.

Suplimentar recomandărilor din 2013, ar fi important să fie abordate cauzele fundamentale și manifestările-cheie ale inegalităților dintre femei și bărbați și ale violenței domestice, inclusiv, dar fără a se limita la, dialogul social, programe specifice, educația și prin promovarea creșterii gradului de conștientizare a factorilor de decizie  și a publicului larg.

Modificările percepției privind dizabilitatea și recunoașterea drepturilor persoanelor cu dizabilități sunt vizibile. Apariția unei platforme vibrante a societății civile a persoanelor cu dizabilități, precum și inițiativele de succes privind creșterea accesibilității clădirilor și spațiilor publice, se numără printre evoluțiile pozitive pe care merită să le apreciem. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe reforme în domeniul persoanelor cu dizabilități, inclusiv în ceea ce privește mecanismul de determinare a dizabilității, educația incluzivă, capacitatea juridică și reformele de dezinstituționalizare.

Condițiile pentru identificarea și tratamentul HIV și tuberculozei în închisori s-au îmbunătățit semnificativ. Planurile de consolidare a unităților medicale din cadrul unei instituții penitenciare specializate reprezintă o bună oportunitate pentru îmbunătățirea generală a serviciului de asistență medicală acordat persoanelor aflate în detenție.

Situația romilor rămâne îngrijorătoare. Mulți romi sunt analfabeți, nedocumentați și săraci. Majoritatea absolută a romilor sunt șomeri și mulți dintre cei care sunt angajați sunt discriminați la locul de muncă. Mulți copii romi, adolescenți și adulți nu pot să citească și să scrie, iar școala și rata abandonului școlar este foarte mare. Mulți romi trăiesc în case sărace, fără electricitate sau gaz, apă și salubritate. Majoritatea romilor nu au acces la servicii de asistență medicală de calitate și accesibile. Mulți suferă de hepatită cronică, diabet, astm, artrită pentru care nu pot accesa sau primi tratament accesibil. Am oferit un set de recomandări care să sugereze măsuri concrete care să vizeze preocupările legate de drepturile omului și să sprijine incluziunea socială a romilor.

Unele minorități și comunitățile lor culturale se află într-o situație vulnerabilă și aparent au nevoie de sprijin și de protecție. Femeile sunt deosebit de afectate în anumite situații. Agenții de aplicare a legii ar trebui să fie informați cu privire la standardele internaționale privind drepturile minorităților, inclusiv pentru a preveni profilarea rasială sau etnică; Obstacolele în calea înregistrării grupurilor religioase pașnice ar trebui eliminate.

Printre alte măsuri, am recomandat alocarea sprijinului bugetar public pentru programele de dezvoltare a culturilor și limbilor minoritare. Prejudecările împotriva diferitelor grupuri religioase ar trebui combătute prin activități de informare și sensibilizare, inclusiv pentru și prin mass-media.

În timpul vizitei mele din 2018, am constatat că negocierile politice - atât bilaterale, cât și în formatul "5 + 2" - au avansat și au rezolvat unele chestiuni importante privind drepturile omului reflectate în raportul din 2013, cum ar fi recunoașterea diplomelor și funcționarea școlilor moldovenești cu predare în grafia Latină de pe malul stâng. Este important să fie menținută această traiectorie pozitivă și să  fie și mai mult încorporată dimensiunea drepturilor omului în procesul de reglementare transnistreană, având în vedere potențialul aparent al acestei abordări de a sprijini măsurile de consolidare a încrederii între cele două maluri.

Am adus constatările mele în atenția Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului și a sistemului Națiunilor Unite pentru a încuraja suportul și angajamentul lor activ în implementarea acțiunilor recomandate. Solicit factorilor de decizie să-și extindă cooperarea cu organizațiile internaționale și partenerii de dezvoltare pentru a-și uni forțele în beneficiul persoanelor afectate.